Elevii mei de la Academia de Art.Sa nu ne descurajam de la inceput: in numele sau generos s- au purtat razboaie si s- au trait paci, s- au dus revolutii, si se vor mai duce, dar libertatea tot nu va exista. Libertatea nu este insa o iluzie, sa nu facem aceasta confuzie elementara. Ar fi fost prea usor. Libertatea este altceva, poate cel mai inalt ideal imaginat de oameni in aceste doua milenii, un tarm, un etern taram al fagaduintei, unde totusi nu vom ajunge. Cate milioane de nave navigheaza chiar acum spre el, noi nu stim si nu vom sti. Sunt deja mai multe cu alte cateva milioane decat atunci cand am inceput acest text. Libertatea este o devenire continua care nu se poate desavarsi. Cred ca este simplu de inteles de ce, desi preferam sa nu intelegem. Sa presupunem ca libertatea este un loc sau un timp, un tarm spuneam – odata ajuns la acest tarm nu mai poti sa vrei sa ajungi la acest tarm. Idealul se schimba, adeseori brutal, in realitate, iar chiar cand crezi ca ai atins- o, vezi ca, in fapt, nu poti atinge libertatea. Ea va iti va scapa intotdeauna – . Sunt unul dintre ultimii ziaristi de presa scrisa, tiparita pe hartie. M- am nascut la sfarsitul secolului trecut, in Romania, dincoace de Cortina de Fier, in ultima dictatura comunista din Europa. In 1. 98. 9 aveam sase ani. Odata Ceausescu omorat, odata lanturile rupte, s- a strigat . Deziluziile incepeau sa se nasca. Copyright © http:// . Noua ProVincia Corvina, serie nou. Uploaded by Amma Anamaria. De la Consiliul Local al Municipiului Hunedoara pe baza unui proiect cultural. Noua ProVincia Corvina, serie nou [email protected]. Materialele care nu sunt culese cu diacritice-tastatura român. De la 12 la 60 de ani, s. Bineinteles, nu stiam inca. Ce strigau, totusi, romanii – ca toti europenii din Est – in decembrie 1. Credeau, si era firesc sa creada asa, ca libertatea este simpla absenta a opresiunii. Dar, inca de la Platon, se stie ca omul evadat din pestera nu se transforma definitiv intr- un om capabil sa gestioneze absenta opresiunii. Sclavul eliberat nu devine si nu poate deveni un om liber. Dar revolutiile nu sunt metafizice. Revolutiile sunt vii, gloante s- au tras si oameni au murit strigand . Nu e nimic nou. Asa a fost dintotdeauna istoria. Sper ca nu ati uitat cum am inceput: nu exista libertate, exista doar idei despre libertate. In ultimii douazeci de ani, am invatat ca se poate invata canonul ideilor corecte politic, acceptate despre libertate, ideile celor care au trait mai mult si, evident, mai bine in absenta opresiunii. Am invatat ca aceste lectii nu sunt usoare, cer sacrificii si nu garanteaza rezultate, dar aceasta este deja altceva – acest eseu nu isi propune sa fie un text previzibil despre schimbarea mentalitatilor. Ce este, totusi, de retinut: chiar daca ideile personale despre libertate ale celor care strigau ! Inutil sa spun ca ma fascineaza. Sunt ziarist. Intr- o redactie de ziar vin, in fiecare zi, stiri, daca nu povesti, din toata lumea. Le colectionez de cativa ani pe acelea care vorbesc despre lupta oamenilor de a fi liberi si despre golul in care nu putini cad in clipa aceea cand, va spuneam, schimba idealul pe realitate. Istoria fiecarei zile este, in definitiv, o suma de arderi la aceeasi flacara, manifestari ale acestui infinit de idei despre libertate. Ce urmeaza sunt fapte adevarate. Cheia de lectura a acestora ne poate ajuta sa incepem sa intelegem cate ceva despre ideile de libertate. Demnitatea. Era anul 2. In Austria, un milionar a renuntat la tot. In Filipine, barbatii se ucideau pentru cea mai frumoasa voce. Intre aceste doua povesti se inghesuiau viata, criza si celelalte. Criza se termina si se va termina. Ramanem mai intelepti si mai solidari. Sau poate ca are dreptate tanarul poet roman care scria, intr- un mediu destul de virtual, ca dupa 2. Cine stie? De unde sa stie poetii ce urmeaza? Poetii, chiar si cei care nu au lipsit de la orele de istorie, nu analizeaza temeinic pietele financiare. Dintre marile idei pe care ni le- au lasat economistii secolului trecut, in una singura incape suficienta esenta pentru o poezie. Cititi- o si recititi- o: . Cand toate cele ce sunt acum vor fi consemnate in scurte note de subsol din trecerea timpului, aceste doua povesti recente ar trebui sa nu lipseasca. Prima e suficient de simpla incat sa fie imposibil de explicat. Asa ca renunta la averea de trei milioane de lire sterline si se muta intr- o cabana mica de lemn, la munte”, a transmis, intr- o zi cu mai multe ceasuri rele, publicatia britanica . Destinul l- a prins din urma intr- un concediu. In trei saptamani petrecute in Hawaii, am cheltuit toti banii pe care ii puteam cheltui. Dar, in tot acel timp, am avut sentimentul ca nu am intalnit nici macar o singura persoana reala – ca suntem doar actori”. A doua vine din Filipine, acolo unde barbatii au inceput sa se bata si sa se ucida ca in westernuri, in cluburi de karaoke, pe refrenul din . Piesa poarta un mesaj arogant, spun specialistii. Orice ratat nimerit in fata unui microfon crede ca stie cum se scuipa in fata sortii si are regrete putine, prea putine pentru a fi mentionate. Crimele tip . Se transforma, deci, dintr- un subiect liric si nebunesc intr- un monden banal. Sunt altceva, important si tulburator. Poate vom intelege candva ce. Poate. Sa continuam sa ne intrebam, caci nu e gresit sa asezam aceste semne de intrebare. La ce a renuntat milionarul austriac? La ce nu vor sa renunte acei barbati din Filipine? Raspunsul este scurt – o mai veche pereche de cuvinte: frustarea si curajul. Karl Rabeder a evadat. Milionarul austriac este pasarea aceea rara care lasa in urma colivia de aur. Barbatii din articolul lui . Ideile despre libertate ale barbatului bogat din Austria si ale barbatilor saraci din Filipine se intalnesc in acest punct: libertatea nu este de conceput fara demnitate. Vietile noastre trebuie sa ne apartina, spune unul, si canta si ceilalti. Dupa douazeci de ani. Moartea care elibereaza. Ziarele gazduiesc, cel mai des, tragedii. Iata una: Catalin Marian Dache a ajuns sa prinda un petic de ziar dupa ce si- a pus streangul de gat intr- un grajd, in satul Neatarnarea (comuna Beidaud) din judetul Tulcea. Avea 1. 5 ani si in biletul de adio cerea ca la inmormantare sa fie imbracat in haine de culoare neagra de la firma Nike si ca la funestul eveniment sa participe si mama sa, plecata la munca, de un cincinal, in Italia. Ca toate de acest fel, la care publicul nu se poate hotari daca sa planga sau sa rada, povestea a trecut usor. Ziarele si- au facut treaba lor de ziare si au informat pana la capat, fara sa spuna, de fapt, nimic din ce trebuia spus. S- a aflat: copilul a fost ingropat in hainele cerute. Mama lui nu a ajuns la inmormantare. Tatal murise degerat, ceea ce ar trebui sa puna un diagnostic exact asupra fostei familii Dache, dar nu pune. Si, desigur, la fel ca in toate cazurile de sinucidere pe timp de iarna, s- a gasit o ruda cu fes care sa arate grinda de care s- a spanzurat Catalin. S- a gasit si alta care sa jure ca baiatul ar fi vrut enorm sa invete carte si, fireste, nu mai erau bani. Observ o ingrijoratoare blazare a tabloidelor din tara mea: nici nu s- au mai obosit sa se revolte. Spanzuratoarea din grajdul de la Neatarnarea nu este o moarte dramatica, ci inutila. Spanzuratoarea aceasta este judecata de apoi a tot ce a fost demolat in satele romanesti, condamnate la depopulare si la disparitii premature. Se lucreaza intens la transformarea satului (si statului) romanesc intr- o groapa de gunoi uman, redusa la primitivism, privata de educatie, dar nu de alcool si televiziuni care transporta latrai si laturi prin cablu. Viitorul e vizibil: un ocean de ignoranta manevrabila – o intensa saracie morala si materiala (ordinea este exacta). Satul romanesc devine, adica, un bun bazin cu sclavi moderni. Cu ei se umplu autobuzele care ii lasa, vinetii, in garile de la periferia Occidentului, printre sacose de rafie si sperante palide. Cei mai norocosi isi sforaie, speriati, visul occidental in curse low- cost. Destinatia e aceeasi: subzistenta, uneori fudula, dar tot subzistenta. Ce idei despre libertate au ajuns la Neatirnarea? Saracii n- au niciodata dreptate? Intrebarile clasice, dar ocolite, raman intacte. Viata i- ar fi putut oferi sinucigasului Dache mai mult decat i- a oferit moartea – acest tragic si acest ridicol? De ce s- a omorat acest copil roman? Dar de ce ar fi trait? Raspunsurile acestea nu sunt de unica folosinta si nici nu se gasesc intr- un grajd din judetul Tulcea. Dupa ce au plecat televiziunile si s- a incheiat prima Revolutie transmisa in direct . Romanii au inteles, relativ tarziu, ca au schimbat un fel de opresiune cu un altul. Au inteles, relativ tarziu, dar au inteles, ca nimic solid nu se poate construi in afara noilor realitati economice. Moartea anonima a acestui copil (sunt sute, poate mai multi, in fiecare an) este simptomul unei boli mult mai grave: credinta ca doar moartea mai poate elibera dintr- o lume libera sa sufere. Saracii n- au niciodata dreptate?? Nici, nici” – Emil Cioran (1. Libertatea in moarte este poate cea mai tragica idee dintre toate, potrivita in arta, dar, vedem, fatala in viata. Aceste duminici mohorate Poate ca nu ar fi rau sa recurgem la un intermezzo muzical. Va este, poate, cunoscuta istoria pianistului maghiar Reszo Seress, evreu supravietuitor al unui lagar nazist si autorul unuia dintre cele mai controversate cantece din secolul, din fericire, trecut. Melodia . Acesta, privind dansul sumbru al norilor negri de pe cerul Budapestei, a adunat in mai putin de trei minute toata deznadejdea unei existente crunte, marcata de privatiuni si de alcoolism. Nu peste mult, un tanar din Berlinul care se pregatea de Apocalipsa si- a tras un glont in cap dupa ce a ascultat . In acelasi oras, peste doar sapte zile, o femeie s- a spanzurat pe ritmurile deprimante ale . Mai departe, in New York, o secretara s- a gazat lasand un bilet de adio in care solicita sa fie inmormantata pe muzica lui Reszo Seress. Tot in New York, un pianist amator, batran si aproape orb, s- a aruncat de la etajul sapte dupa ce isi cantase singur . In Roma, un adolescent s- a aruncat de pe un pod, in Londra, o femeie a luat o supradoza de medicamente. Cazurile s- au inmultit ametitor, si- au trait celebritatea, despre ele s- au scris articole inflacarate, a fost chiar o vreme cand sefii de la BBC au interzis difuzarea piesei la radio.
0 Comments
Leave a Reply. |
AuthorWrite something about yourself. No need to be fancy, just an overview. Archives
August 2017
Categories |